RM a intrat în perioada electorală, iar noi electoratul urmează să alegem direct un nou Parlament, după care prin mandatul încredinţat deputaţilor urmează să alegem un nou Preşedinte şi un nou Guvern.
Dacă luăm ca bază consecutivitatea din 2005, alegem în primul rând Parlamentul, apoi Preşedintele, după care Guvernul. Constituirea noului Parlament, precum şi crearea unei majorităţi parlamentare (52 deputaţi) capabile să formeze Guvernul nu cred că va constitui cea mai importantă problemă. Piatra de încercare a funcţionalităţii noului Parlament o va constitui alegerea Preşedintelui ţării, întrucât pentru această alegere e nevoie de 61 de deputaţi. Astfel, o majoritate capabilă să formeze Guvernul ar putea fi incapabilă să aleagă Preşedintele, iar în cazul în care alegerea Preşedintelui este imposibilă în cadrul a două scrutine nou alesul Parlament poate fi dizolvat de către Preşedintele în exerciţiu. În context, în continuare voi încerca să abordez unele aspecte constituţionale contradictorii privind durata mandatului şi alegerea Preşedintelui.
Conform art.80 alin. 1 din Constituţie mandatul Preşedintelui ţării este de „4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului”, în timp ce alin 2 al aceluiaşi articol spune că „Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de către Preşedintele nou ales”. Aceste prevederi înseamnă că durata mandatului este de exact 4 ani, mandatul începe din momentul depunerii jurământului şi nu din momentul alegerii, precum şi că mandatul Preşedintelui încetează exact în momentul în care Preşedintele nou ales depune jurământ. Astfel, în momentul în care Preşedintele nou ales depune jurământul se termină un mandat şi automat începe altul. Faptul că mandatul Preşedintelui este de 4 ani, fără ca Constituţia să prevadă ca excepţie prelungirea lui automată până nu depune jurământul Preşedintele nou ales, înseamnă că depunerea jurământului trebuie să fie exact în aceeaşi zi odată la 4 ani. Drept exemplu serveşte alegerea Preşedintelui SUA, astfel George W Bush a depus jurământ şi a început exercitarea primului mandat la 20 ianuarie 2001, cel de-al doilea jurământ a fost depus la 20 ianuarie 2005, iar Barack H. Obama a depus jurământul la 20 ianuarie 2009.
În RM, însă, interpretarea art.80 este făcută de o manieră abuzivă ce face ca mandatul Preşedintelui să fie mai mare de 4 ani. Astfel, deşi Vladimir Voronin a depus jurământ la 7 aprilie 2005 este mai mult ca sigur, ţinând cont că alegerile parlamentare vor fi abia pe 5 aprilie an curent, că alegerea noului Preşedinte şi depunerea jurământului va fi cu mult după 7 aprilie 2009, dată la care în mod normal constituţional ar trebui să depună deja jurământul noul Preşedinte.
Din păcate, însă, problemele legate de durata mandatului îşi trag rădăcina chiar în textul Constituţiei. Astfel, art.90 alin 1 prevede că „Vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces ”. După cum, însă, am arătam mai sus, art.80 alin.1 şi 2 stipulează că mandatul Preşedintelui este de 4 ani, se exercită din momentul depunerii jurământului şi încetează în momentul în care Preşedintele nou ales depune jurământ. Prin urmare, esenţial este momentul depunerii jurământului, când prin acelaşi act încetează un mandat şi automat începe altul, astfel încât la expirarea mandatului în termen în nici un caz nu poate surveni vacanţa funcţiei !!! Mandatul Preşedintelui în exerciţiu încetează automat când începe mandatul Preşedintelui nou ales. Aşa dar, prevederea din art.90 alin.1 precum că vacanţa funcţiei intervine şi la expirarea mandatului este aberantă, întrucât nu corespunde realităţii. Aducem exemplul Constituţiei României unde se spune în art. 97: „Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.” Nici vorbă de expirare a mandatului. Iar Constituţia Franţei, care se spune a servit drept bază pentru Constituţia RM, în general nu prevede exemple de vacanţă a funcţiei. Autorii Constituţiei RM au făcut o greşeală enormă care a servit drept sursă pentru alte greşeli.
În context, Curtea Constituţională interpretând articolele 80 alin 1 şi 2 şi 90 prin hotărârea nr. 43 din 14.12.2000 spune: „În cazul apariţiei vacanţei funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova în condiţiile art.90 alin.(1) din Constituţie în legătură cu expirarea duratei mandatului prevăzute la art. 80 alin. (1) din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul, potrivit art.80 alin.(2) din Constituţie, până la depunerea jurământului de către Preşedintele nou-ales”. Astfel, prin această interpretare Curtea Constituţională, ţinând cont de faptul că art.90 alin. 1 prevede că vacanţa intervine şi la expirarea mandatului, prevedere care este greşită, dar neglijând faptul că mandatul este de exact 4 ani, spune că mandatul expiră, apoi intervine vacanţa funcţiei, după care se prelungeşte mandatul preşedintelui până nu depune jurământ Preşedintele nou ales.
În această cauză Curtea Constituţională a dat dovadă de miopie acută, întrucât ea nu a intrat în esenţa a ceea ce înseamnă vacanţa funcţiei, a neglijat faptul că mandatul este de exact 4 ani, a neglijat faptul că prelungirea mandatului poate interveni, prin lege organică, doar în caz de război sau de catastrofă, precum şi a neglijat faptul că vechiul mandat poate înceta doar la depunerea celui nou. Prin faptul că Curtea Constituţională are în vedere prelungirea mandatului ea a produs un abuz întrucât practic a completat prevederile Constituţii deşi nu are acest drept. Doar Parlamentul poate completa Constituţia, Curtea Constituţională trebuie doar să o interpreteze.
Iar interpretarea corectă a art.80 alin 1 şi 2, ţinând cont că mandatul Preşedintelui durează exact 4 ani, iar mandatul durează de la şi până la depunerea jurământului nou alesul Preşedinte, ar trebui să fie:
1. La expirarea termenului de 4 ani, nou alesul Preşedinte trebuie deja să depună jurământul de investire.
2. Expirarea mandatului şi începerea noului mandat se produce prin acelaşi act şi anume depunerea jurământului de către nou alesul Preşedinte şi nu reprezintă acte distincte.
3. În acest caz, vacanţa funcţiei Preşedintelui nu este posibilă, întrucât vechiul mandat încetează automat la începerea celui nou.
În concluzie, vacanţa funcţiei nu trebuie să survină la expirarea mandatului, art. 90 alin. 1 trebuie modificat în acest sens, iar art.80 alin 1 şi 2 este cazul să fie interpretat în modul în care este corect conceput. Astfel, dacă Preşedintele a depus jurământ la 7 aprilie 2005, tot la 7 aprilie 2009 să depună jurământ şi nou alesul Preşedinte, iar însăşi procedura de alegere să fie efectuată înainte de această dată.
Completat sub: Atitudini | Tagged: alegerea presedintelui, alegeri, contradictii constitutionale, curtea constitutionala, mandatul presedintelui, parlament, presedinte
Apreciez articolul, explica in detaliu problema. De acord ca trebuie ales pina la 5 aprilie, insa reiesind din situatia creata, nu va putea, cunoscind prevederea ca parlamentul de aceeasi legislatura nu poate alege seful statului de doua ori. Analiza care ai facut-o va fi de folos multor strategi electorali. Poate ar prezenta si mai mult interes daca pe final ar deplasa nitel accentele de pe ‘cum trebuie sa fie’ spre ‘ce solutii sunt reiesind din situatia creata’.
nu cred ca astfel de analize vor face obiectul multor strategi electorali deoarece in campanie se vind gogosi si se toarna multa apa! politicienii spun ceea ce vor oamenii sa auda – adica piine ieftina, salarii marete, invatamint gratis, etc. daca iese cineva la tara cu un discurs legat de probleme constitutionale atunci e vai de capul lui. aceasta nu inseamna ca Lumea e totalmente proasta, doar ca sfera de interese este cu totul alta decit probleme constitutionale.
mersi pentru continuarea articolului. ma refeream la faptul ca multi din cei antrenati in campania electorala nu cunosc subtilitatile juridice legate de situatia postelectorala si acest articol ii mai poate lumina astfel incit sa nu clacheze acolo unde e loc de mai mult.
multi dintre liderii nostri politici sunt prea destenti ca sa mai atraga atentia asupra opiniilor care vin dinspre