STRATEGIA DE DEZVOLTARE A SOCIETĂŢII CIVILE

Astăzi, Parlamentul RM a adoptat în plen Hotărârea pentru aprobarea Strategiei dezvoltării societăţii civile în anii 2009-2011. Decizia adoptată, ca de obicei,  a stârnit discuţii aprinse, dar din păcate, iarăşi ca de obicei, nu vis-a-vis de textul propriu-zis al proiectului. Majoritatea comunistă a fost acuzată de către o parte a opoziţiei de încercarea de a subordona prin această strategie societatea civilă, de a distruge spiritul civic şi de a submina dreptul la asociere! După felul cum se adoptă multe legi importante, astfel de învinuiri cu siguranţă sunt justificate. Însă, în cazul dat, opoziţia parlamentară în încercarea de a fi cât mai opozantă în faţa opiniei publice a fost mai „catolică decât papa de la Roma” şi prin atitudinea sa a lovit nu în PCRM (după cum şi trebuie să o facă), ci, fără să-şi dea seama, a lovit în însăşi societatea civilă.

Ca persoană care a fost implicată în elaborarea acestei Strategii nu pot să nu punctez anumite lucruri pe marginea acestei iniţiative.

1. Strategia dată nu este emanaţia dorinţei majorităţii parlamentare, aşa cum s-a afirmat de către unii deputaţi din opoziţie, ci reprezintă întruchiparea propunerilor venite de la diverse ONG-uri. Ideea Strategiei a fost lansată în cadrul Conferinţei anuale Cooperarea dintre Parlament şi societatea civilă, care a avut loc pe 04 Februarie 2008, şi a fost discutată pe parcursul mai multor mese rotunde cu participarea reprezentanţilor a mai multor ONG-uri (18 martie, 27 martie şi 8 aprilie 2008).
2. În februarie 2008, la scurt timp după conferinţa sus-menţionată, 2 proiecte ale Strategiei (un proiect conceptual propus de Parlament şi altul propus de Asociaţia EcoTiras) au fost publicate spre discuţii publice pe site-ul Parlamentului. În consecinţă, propuneri şi comentarii pe marginea textelor expuse au parvenit de la Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO), Centrul de Resurse Tineri si Liberi, EveryChild Moldova, Asociaţia EcoTiras, Amnesty International şi UNDP Moldova (multe alte ONG-uri au subscris la comentariile ONG-urilor menţionate).
3. Textul Strategiei prezentate spre adoptare Parlamentului a reprezentat simbioza între primele 2 proiectele propuse spre discuţi şi comentariile/sugestiile survenite de la ONG-urile care şi-au exprimat dorinţa de a participa la dezbaterea acestei probleme. În cazul dat, interesele restrânse ale PCRM-ului chiar nu au nici o implicare în definitivarea acestui proiect, întrucât s-a mers pe ideea de a acorda ONG-urilor posibilitatea de a juca rolul decisiv.
4. După înregistrarea în Parlament a proiectului de Hotărâre pentru aprobarea Strategiei dezvoltării societăţii civile în anii 2009-2011, pe marginea proiectului a mai parvenit un comentariu din partea Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei.

Este loc de mai bine (spre exemplul a avut dreptate deputatul V.Filat care a afirmat că e mai bine ca acest proiect să fie adoptat prin lege şi nu prin hotărâre, astfel pentru ai acorda o mai mare importanţă juridică), dar, totuşi această Strategie reprezintă un pas înainte, deoarece impune Guvernul să elaboreze un Plan de acţiuni pentru abordarea unor probleme foarte importante pentru dezvoltarea societăţii civile, precum ar fi: 

• Instituţionalizarea cadrului de consultanţă, monitorizare şi evaluare a politicilor publice;
• Crearea unui cadru legal şi fiscal favorabil dezvoltării durabile a sectorului asociativ (adoptarea legii 2% şi a unor mecanisme de stimulare a acţiunilor filantropice, etc.);
• Dezvoltarea spiritului activ  civic şi a voluntariatului.

Strategia este o acţiune importantă şi binevenită, însă totul depinde de felul cum va fi implementată. Planul de acţiuni, care cade în sarcina Guvernului, evident nu va fi elaborat în câteva zile şi cu atât mai mult nu va fi implementat în câteva luni, prin urmare rolul determinat în implementarea acestei Strategii o va juca noua configurare politică care va reieşi în urma alegerilor parlamentare.