insemnare rapida si haotica 
Ieri, am fost un martor involuntar al dezbaterilor de la Şcoala tânărului lider politic de la ADEPT, la care drept invitat special a fost prezent liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu. Mărturisec sincer, chiar şi după această primă prestaţie live a lui Mihai Ghimpu la care am asistat personal, percepţiile faţă de acest lider politc rămân a fi destul de împărţite. Pe de o parte, Ghimpu se prezintă drept un politician extrem de principial şi bine intenţionat ca mesaj naţional, dar şi ca mesaj de schimbare a elitelor politice, totuşi, pe de altă parte, este foarte impulsiv şi manifestă în anumite privinţe o inconsecvenţă a mesajului faţă de acţiuni.
Ghimpu spune că aduce schimbarea şi promovează tinerii, în context, sugerează şi celorlalte partde să urmeze această practică, prin retragerea actualilor lideri de pe avanposturi şi promovarea unei elite noi. Cu toate acestea, schimbarea elitelor nu îl vizează în nici un fel pe însăşi Mihai Ghimpu, întrucât domnia sa a subliniat răspicat că nu intenţionează să plece sau să cedeze poziţia de lider de partid. Motivarea mi s-a părut interesantă. Astfel, retragerea sa nu va avea loc, după propriile spuse, pentru a nu permite ruinarea schimbării promovate în ultimul timp. Argumentaţia expusă exprimă o vădită neîcredere în faptul că tinerii pl-isti se pot descurca singurei în politica moldovenească. Această logică este într-o oarecare măsură justificată de inexperienţa tinerilor, ceea ce inevitabil aduce nevoia unui îndrumător al acţiunilor acestora. PL a fost contruit pe entuziasmul şi activismul tinerilor nu doar la nivel de organizaţie de tineret, dar şi la nivel de structuri centrale de conducere a partidului. Ghimpu, în această ecuaţie, se percepe ca un părinte al acestei mase de tineri, al cărui rol este anume de a veghea şi îndruma.
Această mentalitate este o normă a vieţii politice, doar că în cazul PL-ului situaţia este nuanţată de faptul că tinerii sunt prezenţi nu doar la nivel de organizaţie de tineret, dar şi la nivel de conducere.
Politica este făcută de maturi, iar aportul tinerilor în cea mai mare parte este unul de asistenţă organizatorică (executanţi). Tinerii sunt energici, activi şi doresc să se afirme, însă, sunt lipsiţi nu doar de experienţă politică, ci şi de experienţă de viaţă. Astfel, alegerile tinerilor în mare parte sunt bazate de idealism, în timp ce cele ale maturii mai mult materialism, oportunism şi pragmatism. Tinerii sunt o ţinta importantă în activitatea tuturor partidelor pentru că anume această pătură socială, dornică de afirmare şi lipsită de experienţă, este materialul ideal în materie de modelare politică. Fiecare partid tinde, în primul rând, să-şi construiească o aripă de tineret, însă, niciodată aceste aripi de tineret nu vor avea o libertate în acţiuni aşa cum li se lasă de înţeles. Acţiunile acestor structuri sunt modelate în cea mai mare parte de maturi, ceea ce nu înseamnă neapărat că tinerii nu au deloc un cuvânt de spus, însă, descătuşarea totală a acţiunilor tinereşti este oprită în mod conştient de pragratismul politic al maturilor.
În acest context, oricât de multe nu ar fi criticile şi sugestiile aduse lui Mihai Ghimpu pentru a ceda locul de lider al PL lui Dorin Chirtoacă, eu nu vâd în cel mai apropiat timp ca pragmatismul matur al lui Ghimpu să cedeze locul idealismului juvenil al lui Chirtoacă. Din punct de vedere tactic, evident că un preşedinte tînăr ar însemna un plus enorm de imagine pentru partid, deşi aceasta oricum nu ar fi însemnat detaşarea de influenţa sfetnicilor maturi.
Completat sub: Atitudini
