FALSE FLAG OPERATION ÎN POLITICĂ

Aproape tot timpul, când auzim de implicarea structurilor de stat în diverse acţiuni criminale, avem tendinţa de a trece aceste aprecieri în tema teoriilor conspiraţioniste, specifice ficţiunilor şi „presei de bulevard”. De regulă, însă, mult din ceea ce pare ficţiune acum, prin declasificarea dosarelor secrete, devine realitate peste o anumită perioadă de timp. În timp ce implicarea criminală sau manipulatoare a statului în diverse acţiuni este o realitate cu încadrări nu numai practice, dar şi teoretice.

False flag operation

False flag operation sunt operaţiuni sub-acoperire, efectuate de către guverne, corporaţii sau alte organizaţii, menite să pară ca şi cum ar fi fost organizate de către alte entităţi. Esenţa acestor operaţiuni urmăreşte „scoaterea din joc”a adversarului, prin culpabilizarea lui, survenită în urma unor acţiuni sub-acoperire care i se aduc în culpă deşi acesta nu le-a organizat.

Acest tip de operaţiuni, deşi derivă din teoria şi practica militară, nu sunt operaţiuni limitate doar la acţiuni de război, ci sunt folosite din abundenţă şi în timp de pace, în politică şi business.

Practica ne demonstrează, că astfel de acţiuni, au fost frecvent folosite de către guverne drept provocări în declanşarea unor războaie, introducerea unor reglementări autoritare şi eliminarea oponenţilor politici.

Unul dintre cele mai ilustrative exemple de false flag operation este incendierea în 1933 a Reichstagului de către nazişti. Acest incident a fost un moment crucial în instaurarea dictaturii naziste. Întrucât vina incendierii a fost aruncată pe seama comuniştilor, acest eveniment a dus, în vederea „evitării unei lovituri de stat” din partea roşiilor, la adoptarea unei legislaţii care a abolit majoritatea drepturilor civile şi nimicirea oponenţilor politici ai naziştilor.

Dacă e să ne referim la alte exemple notorii de operaţiuni false flag, executate sau planificate, cu siguranţă putem menţiona:

• Lavon Affair, care a constat în organizarea de către Israel în 1954, sub patronajul ministrului israelian al apărării Pinhas Lavon,  a unor explozii în Egipt, îndreptate împotriva intereselor Marii Britanii şi SUA, care au avut drept obiectiv culpabilizarea autorităţilor egiptene, tensionarea relaţiilor britano-americano-egiptene şi urmărea evitarea retragerii trupelor britanice din regiunea canalului Suez.
• Operaţiunea Northwoods -  Operaţiune planificată, dar niciodată executată, de către Departamentul de Apărare al SUA. Ea prevedea provocarea unui război cu Cuba, prin orchestrarea unor deturnări de avion, scufundarea unor nave americane, etc., care urmau a fi atribuite autorităţilor de la Havana. Documentele declasificare privind planificarea acestei operaţiuni le puteţi vedea aici.
• Operaţiunea Ajax, 1953 – orchestrarea unor acţiuni false flag de către serviciile secrete americane şi britanice în vederea favorizării răsturnării guvernului iranian condus de Mohammed Mosaddeq, care submina poziţiile companiilor britanice de petrol.

Cu toate că o operaţiune false flag presupune organizarea unor acţiuni în aşa fel încât să pară că ele au fost efectuate de adversar, o deviere de la această practică este atunci când se ştie despre  declanşarea anumitor acţiuni, însă, nu se iau măsuri pentru a le preveni, anume pentru a profita de pe urma consecinţelor. Aici, perfect se înscriu acţiunile (de fapt inacţiunea) administraţiei americane în cazul atacului japonez de la Pearl Harbor din 1941, care a dus la intrarea SUA în cel de-al doilea război mondial. În prezent, sunt destul de multe indicii care ar sugera atenţionarea din timp pe diverse canale de informaţii asupra acestui atac, indicii care au fost, însă, pur şi simplu neglijate. În consecinţă, acest eveniment a fost exploatat propagandistic perfect în vederea câştigării suportului populaţiei americane în vederea intrării în război, suport care până la atac era practic inexistent la nivel de mase.

Nouă ne place să ne insuflăm că acum noi trăim într-o lume mai bună, unde principiile umaniste – respectarea drepturilor omului, etc. – prevalează asupra practicilor existente anterior şi că natura guvernelor este schimbată prin legitimitatea populară de care se bucură.

Cu toate acestea, nici astăzi, noi nu suntem feriţi de operaţiuni false flag, susceptibil de a fi organizate de către guverne. Exploziile din 1999 din Moscova, care au dus la declanşarea unei isterii în masă la nivelul întregii societăţi ruse, au dus la declanşarea unui popular „mic război victorios” în Cecenia care l-a adus la putere le Vladimir Putin şi aceasta în pofida faptului că paternitatea cecenă a atentatelor niciodată nu a fost demonstrată. Un alt exemplu de false flag poate fi observat în timpul crizei de la Beslan. Atunci, asaltul şcolii, după versiunea oficială, a fost provocată de 2 explozii generate de terorişti în interiorul şcolii, iar asaltul, respectiv, a fost o „operaţiune de salvare provocată”. False flag-ul aici este generat de mărturiile multor ostatici care afirmă că exploziile care au dus la începerea asaltului au fost provocate de fapt nu de terorişti în interior, ci printr-un atac din exterior, prin urmare pretextul asaltului nu a fost altceva decât o acţiune premeditată de declanşare a operaţiunii din partea militarilor ruşi. Tragismul acestui eveniment a fost exploatat la maximum de puterea centrală, printr-o propagandă axată pe „incompetenţa locală”, prin eliminarea alegerii directe de către popor a gubernatorilor şi preşedinţilor de republici autonome.

Nici evenimentul din 11 septembrie nu a scăpat de susceptibilitatea unei operaţiuni false flag orchestrate de guvernul american în vederea declanşării războaielor din Afganistan şi Iraq.

Au fost sau nu aceste recente evenimente operaţiuni false flag rămâne la latitudinea fiecăruia să aprecieze. În acest sens, propun spre atenţie 2 documentare controversate: ПОКУШЕНИЕ НА РОССИЮ şi  ZEITGEIST: Part II, The 9/11 Myth

 ПОКУШЕНИЕ НА РОССИЮ

ZEITGEIST: Part II, The 9/11 Myth

În prezent, pe lîngă folosirea clasică a operaţiunilor false flag în vederea provocării războaielor, loviturilor de stat etc., acest tip de operaţiuni este foarte des folosit ca metodă de PR fără violenţă în luptele politice interne dintr-un stat, în special în timpul campaniilor electorale.

Republica Moldova, în acest sens, nu este printre avanposturile de folosire a unor astfel de metode, însă, nici ea nu este ferită de manipularea unor astfel de scenarii. „Povestea” privind tentativa de asasinare a lui Iurie Roşca în timpul campaniei electorale din 2005, la comanda lui Valeriu Pasat, pentru a provoca o revoluţie anticomunistă, deşi este destul de slab credibilă, este exact descrierea unui scenariu false flag. O altă metodă false flag de provocare politică a fost alertată publicului de către Dumitru Braghiş în timpul unei recente campanii electorale şi care urma să se manifeste prin implicarea în procesul de agitaţie electorală pro-braghiş, pe străzile Chişinăului, a unor grupuri de lesbiene, gay, prostituate şi transvestiţi. Iar aceste exemple nu sunt decât o prezentare selectivă din seria tentativelor de manipulări de acest gen. În aceste condiţii, deşi, nu putem proba veridicitatea tentativelor de organizare a acestor provocări, putem totuşi cu certitudine evidenţia cel puţin specularea la nivel declarativ a unor metode false flag şi în politica moldovenească.

În acest context, dacă se va recurge de la specularea declarativă la folosirea practică a unor astfel de scenarii nu ne rămâne, din păcate, decât să observăm. Ceea ce putem, însă, face, este să credem sau nu, pe baza propriilor observaţii sau percepţii, legenda oficială a evenimentelor pe care le urmărim.